• Viața tuturor organismelor depinde de nivelele optime ale pH-ului atât în interiorul celulelor, cât și în mediul extracelular și exterior.

Viața între acid și alcalin

Viața tuturor organismelor depinde de nivelele optime ale pH-ului atât în interiorul celulelor, cât și în mediul extracelular și exterior. pH-ul solului poate influența considerabil conținutul de minerale din mâncarea noastră. Organismul uman are nevoie de un control riguros al pH-ului seric (adică din sânge) – undeva la 7,4. Alimentația modernă, bogată în grăsimi saturate, carbohidrați simpli (adică, zahăr!), sodiu și cloruri (în esență, sare!) și săracă în magneziu și potasiu este ideală pentru inducerea acidozei metabolice. Ce înseamnă lucrul acesta? Simplu: organismul nu își satisface nevoile nutriționale pe care le are setate chiar în ADN-ul lui. Cu trecerea timpului, funcția de reglare acido-bazică a rinichilor se diminuează și apare această acidoză metabolică. Cu alte cuvinte, rinichii nu mai reușesc să regleze pH-ul sângelui. Prin urmare, chiar dacă la o testare a pH-ului sangvin nu apar modificări semnificative, totuși analizele urinii ne arată cum stau lucrurile de fapt: nivelul de magneziu, de citrat și pH-ul sunt scăzute, iar cel de calciu, de acid uric și fosfat este crescut. Apare astfel, într-o primă fază, riscul formării de pietre la rinichi.

Alimentele pe care le consumăm influențează puternic aceste aspecte enunțate mai sus și de aceea există o împărțire în alimente acide și alimente bazice. Împărțirea nu se face în funcție de pH-ul alimentului, ci de modul în care acestea influențează mecanismele organismului de autoreglare. Astfel, fructele, legumele, sucurile de fructe, cartofii, vinul roșu, apele minerale naturale (nu carbogazificate!) ajută organismul în acest sens. În schimb, produsele făinoase, carnea, produsele lactate, peștele, cacao, berea solicită destul de mult organismul pentru restabilirea echilibrului intern.

Poate cel mai important ar fi să înțelegem de ce consumul crescut de alimente formatoare de acid dăunează organismului nostru. Spuneam că avem mecanisme bine puse la punct de reglare a pH-ului intern astfel încât analiza sângelui nu indică modificări ale acestuia. Cum de se întâmplă totuși asta? Pentru că menținerea pH-ului la nivelul optim (de 7,4) se face pe cheltuiala proprie: organismul nostru scoate din rezervele sale (mai precis, din oase și dinți!) fosfat și carbonat de calciu pentru menținerea homeostaziei (adică a parametrilor interni). Și nu doar oasele sunt afectate de alimentația săracă în legume și fructe, ci și mușchii.

Multe studii științifice arată că menținerea pH-ului la un nivel optim fără suprasolicitarea organismului este cea mai bună cale de a preveni numeroase boli cronice (îndeosebi cardiovasculare)[1]. Iar lucrul acesta îl putem face prin:

  • Evitarea consumului de carne, alimente aditivate, produse rafinate (zahăr alb, făină albă, produse de patiserie ș.a.), băuturi carbogazoase, margarină, alimente puternic prelucrate, alimente vechi
  • Limitarea consumului de produse lactate, alimente conservate, grăsimi, alcool, cafea, leguminoase
  • Consumul frecvent (zilnic!) de fructe și legume proaspete.
 
[1] Schwalfenberg GK, 2012 – The Alkaline Diet: Is There Evidence That an Alkaline pH Diet Benefits Health?, publicat în Journal of Environmental and Public Health
2 Mai 2018

Alimentația modernă, bogată în grăsimi saturate, carbohidrați simpli (adică, zahăr!), sodiu și cloruri (în esență, sare!) și săracă în magneziu și potasiu este ideală pentru inducerea acidozei metabolice. Ce înseamnă lucrul acesta?